New year new me shit …

Am luat o pauza…

Am luat o pauza jumatate voita si jumatate nu caci recunosc ca am trecut printr-o perioada fara nicio idee dar si prin niste momente in care m-am gasit cugetand la ce voi face, sau nu, cu viata mea.

Imi doresc o schimbare de prea mult timp insa niciodata nu am fost in stare sa o fac pentru ca mereu spuneam ca „nu pot” cand de fapt „nu vroiam cu adevarat”. Imi doresc sa devin o persoana care sa aiba mai multa grija de ea, o persoana stabila pe toate planurile dar mai ales emotional. 

Am trecut prin lucruri prin care poate o persoana de varsta mea nu ar fi reusit sa treaca cu bine si cu toate astea nu sunt in stare sa pun un gram de ambitie in fiecare zi si sa fac din ziua aia banala pe care o petrec stand, o zi in care mai pun „o caramida” la viitorul meu.

Poate ca maine o sa fie ziua in care voi incepe sa ma modelez si vesnicul „de luni” va avea intr-un final un sens.

– pe curand (si de data asta vorbesc serios)

Reclame

Cum supravietuiesti?

Stii noptile alea cand iti vine sa stai pur si simplu in pat si sa plangi? Cand nici macar o tigara sau un pahar de vin nu iti mai calmeaza sufletul obosit? Cand nici durerea de cap nu iti opreste lacrimile?
Le stii?
Te intreb … Ce faci cand o noapte ca aceea te loveste in plina zi? Cum supravietuiesti?

„Este o mare diferență între bărbatul care te vrea și bărbatul care ar face orice să te aibă” – Scrisoare de la o prietenă

Andreea C.

large (5)

„În viața unei femei vor exista întotdeauna mai mulți bărbați. Pentru că o femeie frumoasă este dorită. Ceea ce nu înțeleg mulți este că o femeie trebuie cucerită și păstrată. Despre partea aceea legată de cucerit n-am să-ți vorbesc pentru că este prea simplă și categoric mult mai lipsită de importantă decât partea în care bărbatul tău chiar luptă să te păstreze. Dacă această scrisoare va ajunge în mâinile unui domn și va ridica mirat din sprâncene, vreau să-i subliniez faptul că trebuie să lupți ca să păstrezi o femeie în viața ta.

Da, desigur există și femei care se cuceresc și se păstrează ușor, femei care nu cer mult. Ele o să-ți ceară de obicei o seară în club sau un buchet cu trandafiri de Ziua îndrăgostiților pentru că așa au văzut la prietenele lor. Eu pe ele nu le numesc femei, ci fetițe naive. Iar ție, draga mea…

Vezi articolul original 590 de cuvinte mai mult

Gandim prea mult

Suntem femei si sta scris in definirea noastra sa tindem sa gandim lucrurile mult prea mult.
Nu o sa ne rezuman niciodata la simplul „asa a fost sa fie”.

Niciodata!

O sa inventam mii si mii de situatii, de probleme, de lucruri ca mai apoi sa ne gasim stand triste pe podeaua dormitorului asteptand ca telefonul sa sune si dorind ca sticla de vin sa nu se mai termine.
Stiu insa ca si reprezentantii sexului masculin au aceleasi probleme ca si noi insa pare ca ei stiu sa treaca peste ele mai repede.

Gandirea in exces este o boala de care recunosc „mandra” ca sufar. Realizez ca unele lucruri sunt normale insa fac din ele un adevarat monstru care mananca particele din mine ori de cate ori il trezesc.
Stiu, ar fi simplu sa il las sa doarma in barlogul lui si din pacate exact la asta trebuie sa lucrez – sa invat sa merg pe varfuri, sa nu fac zgomot.

Sa pastram maniera si sa continuam prin a recunoaste ca ne-am simti de un milion de ori mai bine daca persoana de langa noi, pe langa dovezile de iubire, ne-ar asigura ca totul este in capul nostru.
Dar daca ne vor asigura doar de dragul de a scapa de probleme?
Hahah vedeti? Le gandesc iar prea mult.

Ca sa inchei cu un sfat (care incerc din rasputeri sa il aplic) – haideti sa ne bucuram de ziua de azi si sa lasam ganditul excesiv de-o parte. In viitor merita sa te uiti doar atunci cand ochii tai tind sa iti caute parcursul pe planul carierei.
Traieste viata asa cum iti este data si profita din plin. Poate maine nu o vei mai putea sa o faci.

Persoanele vin si pleaca. Doare – mai alea atunci cand pleaca pe neasteptate dar fiecare om care vine se transforma mai apoi intr-o lectie.
Invata doar la timpul potrivit lucrurile si nu te mai grabi spre necunoscut caci poate fi presarat cu tristete si regrete nu doar cu flori .

– pe curand.

Gelozie – da sau nu?

Uneori tin sa cred ca suntem gelosi prin definitie…

Pana la urma stim cu totii zicala „Daca nu esti geloasa inseamna ca nu tii la persoana respectiva”, dar stateam astazi sa ma intreb, caci in sesiune se dezbat probleme existentiale, daca este cu adevarat necesara gelozia, daca asta dovedeste ca iti pasa, iar daca este buna atunci in ce masura sa o lasam sa pusa stapanire pe gandirea noastra?

Probabil ca este inevitabil sa nu iti treaca prin cap cateva ganduri atunci cand vezi ca iubitul tau a vorbit cu o fata. O simpla conversatie nimic mai mult(dupa cum iti spune el). Noi femeile (aproape toate) tinde sa avem deja o intreaga imagine in cap legata de faptul ca poate este ceva intre ei si daca este cum faci sa aflii iar daca totusi nu este cum eviti sa fie?

Aiureli. Gandim prea mult. Dar sa fie in totalitate vina noastra?

Tin la intimitatea conversatiilor mele si nu consider ca sunt sau ca voi fi vreodata in masura sa ii interzic iubitului meu sa vorbeasca cu anumite persoane. Mie nu mi s-ar parea normal si drept urmare, nu as accepta sa imi interzica si el la randul lui.

Probabil ca poate ar trebui sa incetez sa ma invart in jurul cozii si sa trec la intrebarea care ma macina:

Suntem geloase doar pentru ca tinem la cineva si ne este frica sa nu il pierdem? Ne dau ei motive sa fim geloase sau in majoritatea cazurilor gandim prea mult?

Mi-ar placea sa aud parerile voastre …

– pe curand.

Craciun altfel…

Cand eram mica, Craciunul obijnuia sa insemne totul pentru mine. Faceam absolut orice pentru ca Mosul sa vina mai repede si incercam din rasputeri sa stau treaza pentru a-l prinde. Pregateam alaturi de mama mea obijnuitele mancaruri traditionale si faceam bradul ascultand nelipsitele colinde.

Odata cu trecerea timpului, desi Craciunul este si va ramane in continuare sarbatoarea mea preferata, spiritul nu mai este acolo … Anul 2014 a fost un an rau din multe puncte de vedere si dar si unul bun, din altele. Am reusit sa am langa mine un baiat care simt ca tine la mine cu adevarat, un baiat care ma face sa ma intreb daca il merit si caruia ii sunt recunoscatoare ca dupa atat de mult timp a facut el primul pas.

Am facut cativa pasi pe drumul fericirii si in timp ce o prietena de-a mea se simte super festiva eu ma simt … comuna. Am impodobit bradul destul de devreme dar parca nu m-a mai bucurat atat de mult. Parca nu am mai simtit emotia aceea …
Anul acesta m-a maturizat intr-un fel in care nu mi-as fi dorit sa ajung vreodata. M-a facut mai puternica dar si mai trista. Imi doresc sa treaca imi doresc sa imi amintesc doar de anumite parti ale lui 2014.
Stiu ca am fost absenta dar prezenta LUI m-a facut sa imi dau putin planurile peste cap.

Cu toate ca este un post scurt vreau sa va urez din suflet un Craciun Fericit alaturi de cine vreti voi. Eu cred ca Craciunul este acolo unde iti este inima. Nu conteaza daca il faci acasa, la munte sau la mare, important este sa fii alaturi de persoane care sa te merite, care sa te pretuiasca. Sper ca Craciunul vostru sa fie unul de basm, unul vechi presarat cu aminitiri din vremuri trecute, unul care sa va bucure inimile si sa le faca nemuritoare.

Craciun Fericit!

Ceva al nostru

Sa fiu sincera cred ca este a treia oara cand incep acest post. Nu ma pot decide daca sa iti mai dedic inca unul sau sa trec la altceva. Daca stau bine si ma gandesc acest post nu e despre tine. Nu in totalitate.

Este despre ceea ce avem sau mai bine zis nu avem desi avem ceva. Intelegi?

Nici eu nu inteleg. Toti apropiatii care stiu situatia imi spun ca tu sigur ai ceva si probabil astepti sa vezi daca si eu am ceva ca acel ceva al tau sa iasa la suprafata si sa facem intr-un final un ceva care sa fie al nostru, sa fie impartit la doi, sa nu fie un simplu ceva sa fie ceva-ul nostru pe care sa continuam sa il impartim seara tarziu in masina in timp ce tigarile se termina si muzica se aude pe fundal. Ceva-ul ala care sa te faca sa te gandesti la mine chiar daca tu nu esti tipul care sa se streseze prea mult iar mie nu imi place sa fiu prea mult ignorata.

Sa fiu sincera nu vreau sa ma indragostesc de tine dar de cateva zile stau si ma intreb ce faci atunci cand nu vorbim. Se pare ca acel ceva incepe sa creasca, sa dospeasca iar mie nu mi-a placut niciodata sa fac paine..

Nu imi este frica doar ca nu stiu cat de potrivit esti pentru mine. Nu stiu daca ceva-urile noastre o sa se placa si o sa formeze un ceva comun.
Ideea e ca imi place ce avem si sunt prinsa intre faptul ca nu vreau sa te pierd ca prieten, amic sau ce mama naibii suntem si faptul ca as vrea sa incerc dar nu sunt sigura.

Mintea mea este data peste cap de toate sentimentele…nesentimentele care plutesc in aer si care se intensifica atunci cand ne vedem. As face ce imi spune inima dar vai, nu ma incumet sa o deranjez. E in vacanta de ceva vreme si stiu ca nu ii place sa fie deranjata. Nu ii place sa fie deranjata de mintea mea nehotarata caci pun pariu ca daca o alta inima ar cauta-o imediat i-ar raspunde.

Si-atunci te rog, spunei inimii tale sa o caute pe a mea si daca ii va raspunde fii sigur ca ceva-urile noastre se vor transforma intr-un ceva al nostru.